Evoluam ... ne schimbam ... uitam ..

Cat de mult contam pe ideea ca odata cu dezvoltarea continua si sistematica a tuturor domeniilor si tehnologiilor, ne dezvoltam si noi in ceea ce poate unii ar numi-o roboti. E un cuvant destul de dur chiar si pentru mine insa privind per ansamblu tind sa cred ca uitam cine suntem si ce menire avem pe acest pamant.

Ne gasim timp din ce in ce mai mult pentru servici, ori alte lucruri ce ne tin ocupati si care nu ne permite sa ne oprim sa gandim, sa analizam .. acordam mai mult timp acelor lucruri ce ne ofera sentimentul ca avansam, crestem, ne dezvoltam. Uitam insa pentru cine ne dezvoltam. Este pentru a demonstra celor din jur ceva? Este doar pentru a supravietui? .. Mai trist este atunci cand incepi sa crezi ca drumul pe care il alegi spre supravietuire, este cel mai bun dintre toate drumurile posibile si incerci sa-l impui si altora .. si astfel ajungem sa cadem in groapa celor care ii trag si pe altii dupa ei in speranta ca stiu sa decida ce e mai bun SI pentru noi.
Cat mai putin timp acordam nevoilor personale, lucrurilor care aduc satisfactie si implinire personala, persoanelor dragi doar pentru ca .. viata e grea, trebuie sa muncim mult si sa suferim … devenim din ce in ce mai deprimati de ce vedem in jurul nostru doar pentru ca pe zi ce trece vedem ceea ce nu ne dorim sa vedem.

Daca cu ceva timp in urma un film romantic avea o semnificatie sentimentala, a sperantei trairii acelui sentiment intr-un viitor apropiat ori o lacrima incarcata de emotii, astazi filmele si jocurile cu lupte si crime devin favorite, .. petrecem mai tot timpul liber in fata calculatorului ori televizorului observand viata perfecta a celor ce-i luam drept model. Speram si iluzionam la un tip de viata similar. Uitam astfel sa ne traim propria viata, preferand sa traim iluziile ce ne aduc doar satisfactia zilei de maine pentru a vedea urmatorul episod din telenovela preferata.
Vizionarea unei telenovele este mai importanta ca o plimbare in aer liber impreuna cu familia in care sa ne povestim propriile experiente oricat de nesemnificative ar fi ele. Trei ore pe o banca in centrul orasului unde mergi sa faci prezenta, sa termini si a doua punga de seminte pe zi si sa faci comentarii la adresa celor ce-ti trec prin fata doar sa pari interesant sunt mult mai semnificative decat lecturarea unei carti.

Uitam cine suntem pentru ca nu ne incumetam sa aflam. Iubim conditionat pentru ca uitam ce inseamna dragostea neconditionata. Inselam deoarece ne e din ce in ce mai greu sa marturisim. Devenim superficiali pentru ca nu avem curajul sa ne uitam in propriul suflet, sa ne ascultam, sa ne marturisim slabiciunile si sa ne intelegem. Televizorul devine prietenul fiecaruia ... cu el nu trebuie sa vorbesti, nu trebuie sa-i marturisesti adevarate sentimente, nu trebuie sa-l intelegi ... Il purtam in sufletul si mintea noastra pentru ca nu cere nimic de la noi decat energie pe care ne permitem sa o platim.

O plimbare romantica intr-un loc linistit va deveni istorie, poate pentru unii este de mult istorie. Uitam sa apreciem adevarata valoare a ceea ce ne inconjoara. Natura este pentru unii ceva ce doar exista ca nu poti scapa de ea (unii chiar reusesc totusi). Ciripitul pasarilor nu se mai fac auzite, o compozitie clasica isi are uitata pana si numele in mintea multora, un sincer TE IUBESC e mai mult un "stii tu..."

Fiecare dintre noi are valorile si principiile dupa care isi conduce aceasta viata. Teoretic, ne straduim sa gasim acele coordonate morale si etice care sa ne permita sa ne simtim bine traind, sa credem ca facem bine ceea ce facem, ca suntem pe drumul cel bun. Sentimentele ce se nasc in urma felului nostru de a gandi si actiona reprezinta reperul nostru principal in viata. Chiar daca altcineva ne atrage atentia ca gresim, atata vreme cat noi avem mai multa incredere in ceea ce simtim noi insine, nimeni nu ne poate forta sa credem altceva. Astazi un sfat de la un parinte ori dascal e mai degraba o critica, pretindem a fi ceea ce vor altii sa fim ori pretindem a fi ceea ce altii sunt. Preferam sa devenim un copy-paste a ceea ce media ne ofera in loc a ne asuma responsabilitatea pentru ceea ce vrem cu adevarat sa devenim.
Evoluam ... ne schimbam ... uitam ..

Intr-un articol citeam: "Suntem curajosi in a ne infiinta propria afacere, riscam sa pierdem milioane de dolari la bursa, dar nu mai suntem dispusi sa ne pierdem inima, investind in relatii de iubire si prietenie."

Cu totii dorim sa ne vedem obiectivele atinse, cu toti dorim realizari incomensurabile, cu totii vream sa avem cat mai mult. Insa cine se intreaba pentru cine? pentru ce? ... stim doar ca vrem insa nu stim cu adevarat de ce.

Tehnologia avansata a secolului in care ne aflam nu ne va oferi raspuns la astfel de intrebari. Singurul loc unde putem gasi raspuns la acel "ce vreau cu adevarat si de ce?" este in noi. Solutia la ceea ce ne macina sufletele nu poate fi gasit decat in noi, in sufletele noastre.

Robotul, oricat de sofisticat, nu va putea fi niciodata un bun psiholog sau un intelept. Pe langa avantajele oferite de aceasta evolutie continua a omenirii am putea sa reintegraram in noi acele sensibilitati la care am renuntat, in speranta ca putem deveni imuni la slabiciunile omenesti. Reintegrarea acestor sensibilitati innobileaza omenirea si ne ofera posibilitatea sa simtim viata si sa o traim asa cum dorim .. plina de curaj, speranta si liniste sufleteasca.

Albert Einstein spunea: "Idealurile care mi-au luminat calea si din cand in cand mi-au dat curaj reinnoit de a intampina viata cu voiosie, au fost bunatatea, frumusetea si adevarul."

Ofera-le sa le gaseasca si altii. Ofera ca sa le gasesti si tu :)

Multa caldura sufleteasca va doresc

Gabriela

Un an petrecut in "inima" Europei

Ce ma face cu adevarat fericita este ca mereu intalnesc persoane minunate care reusesc sa faca o diferenta in viata mea precum si experiente din care cresc si invat mereu ceva nou.

In momentul in care am primit oferta acestui job in Bratislava incepusem sa-mi organizez in minte tot ceea ce vreau sa obtin de la aceasta oportunitate, lucruri ce vreau sa invat, locuri ce vreau sa vizitez, experiente de care sa ma bucur. Am avut asteptari foarte mari...astazi imi dau seama ca erau defapt foarte mici. Ceea ce am asteptat in comparatie a ceea ce am primit e fantastic. Cred ca ceea ce a contat foarte mult au fost prietenii ce i-am avut alaturi si care m-au sustinut, incurajat si oferit un umar pe care sa ma plang in zile mai putin insorite. Insa toate acestea fac parte din experienta mea si sunt recunoascatoare pentru ele.

De ce s-a meritat?

Prietenii :) Numai peste cate petreceri am trecut impreuna. Sa cunosti, sa inveti, sa traiesti alte culturi, sa impartasesti traditii si sa te bucuri ca le experimentezi.
Odata cu venirea mea aici, primele saptamani locuind intr-un mediu multicultural cu alti doi interni din Grecia si Spania iar la scurt timp impartasind experiente culturale din Turcia si Italia pentru o perioada de doua luni. Imagineaza-ti o romanca, un turc si un italian in acelasi loc. Discutiile si serile in care ne adunam in bucatarie si gateam fiecare cate un sortiment traditional ori impreuna. Cu doi gentlemen sub acelasi acoperis siguranta isi avea locul de onoare si cel mai mult am apreciat respectul cu care impartaseau orice tip de informatie. Interesanta abordare a atiudinii lor fata de sexul frumos in care foloseau mereu o atitudine de excelenta. Bineinteles ca au existat si momente mai putin roz insa am invatat sa inteleg deciziile si comportamentul persoanelor ascultand la nevoile fiecaruia deasemeni sa modelezi orice remarca la background-ul origii din care persoana in cauza provine. Sa inteleg si sa accept alte culturi este un plus pentru care ma apreciez ca l-am receptat atat de usor. In schimbul de environment de la traditii italiene si turce -> la cultura slovaca. Impartasind de data aceasta acelasi acorperis cu alte 3 slovace m-a ajutat sa receptez de aproape aceasta cultura.

Craciunul 2007 intr-o familie slovaca impreuna cu Katka (buddy in AIESEC - persoana care a avut grija de tot procesul meu de realocare aici in Bratislava) si familia ei in Humenne - Est-ul Slovaciei, experienta ce mi-a intrecut orice asteptari.

Traditii de Craciun in Slovacia: In Slovacia, pomul de craciun este impodobit in Ajun. Familia merge la biserica dupa care tin o cina traditionala consistand in 2 portii principale - supa de varza si salata de peste si cartofi. Dupa masa principala (cele doua portii), se serveste un meniu traditional in traducere un tip de Strudel romanaesc (putin diferit). Fructe precum mere, portocale, ananas, banane, si nuci sunt foarte populare in perioada de craciun. Dupa cina se deschid cadourile. A fost un craciun special pentru mine. M-am simtit ca acasa lucru ce a contat pentru mine enorm.

Job-ul si colegii, un alt lucru caruia ii voi duce lipsa. Ma bucur atat de mult sa am onoarea de a lucra alaturi de oameni extraordinari, profesionisti si nu numai. Persoane care stiu sa aprecieze ce este in jurul lor, in special persoanele cu care interactioneaza. Fac parte dintr-o echipa dinamica si vesela as zice eu. E placut sa stii ca vii la servici, un loc in care sa te simti in largul tau, un loc unde ti se ofera posibilitatea de dezvoltare atat personala cat si profesionala. Am invatat enorm de mult, chiar si din greseli. Au fost piedici care de multe ori ma tineau in loc insa am invatat sa le depasesc. Asta a adus valoare experientei in sine. Distractiile de dupa servici, "barfele" la cafeaua de dimineata, incurajarile Office Manager-ului si buna dispozitie cu care ne primea in fiecare dimineata, si chiar munca in sine care m-a ajutat sa-mi gasesc in sfarsit vocatia si sa stiu exact ce imi doresc ca viitoare cariera. Cel mai bun mod in a realiza care este acel job ce l-ai face toata viata este experimentand si invatand, analizand fiecare activitate si descoperind astfel talentul ce din pacate multi nici nu incearca sa-l caute.

Voi duce dorul orasului si locurilor favorite in Bratislava, calatoriile in diferite alte orase din Slovacia, weekend-urile in Vienna, petrecerile AIESEC, Movie night unde ne intalneam cu totii la chat si vizionarea a cate unui film inspirational, romanii din BA cu care am impartasit experiente frumoase, studentii mei cu care am petrecum ore in sir invatandu-i English, apartamentul si camera special decorata in still ELLA :) , supermarketul preferat si vanzatoarele zambarete cu care ma inteleg mai mult prin semne si in basic-ul de lb. slovaca.

Daca e sa am un regret e ca nu mi-am acordat mai mult timp sa invat limba slovaca insa pot trai cu acest regret avand in vedere faptul ca nu ma voi folosi de aceasta limba in viitor :)

Cu siguranta voi duce dorul acestei experiente ce o voi pastra mereu in suflet insa e timpul sa merg mai departe si stiu ca voi avea doar de castigat in decizia luata de a parasi Slovacia.

E timpul pentru o noua experinenta, e timpul pentru o noua schimbare.

"Cateva imagini din minunatul oras Bratislava"
Fontain of Love in Humenne
Humenne Slovakia - center
Bratislava
Bratislava (Pozsony, Pressburg) in the 17th century
Distrugeri cauzate de Aliati Companiei industiale Apollo, în septembrie 1944

Podul Nový Most şi cartierul Petržalka văzute din Castelul Bratislava


Vechea primărie, văzută din Piaţa principală.


Sad Janka Kráľa în Petržalka, cel mai vechi parc public din Europa.

Palatul Primatului, sediul guvernului orăşenesc

Clădiri high-rise din Nivy, unul din principalele districte de afaceri din Bratislava

Clădirea vechiului Teatru Naţional Slovac, în Piaţa Hviezdoslav

Casa Bunului Păstor, în stil rococo, găzduieşte Muzeul Ceasurilor

Sediul Radioului Slovac

Stadionul Tehelné pole în Nové Mesto, arena clubului de fotbal
ŠK Slovan Bratislava

Doar atat pentru astazi :)

Gabriela

O dupa-amiaza la servici :)

13.30: O plimbare prin parcul prezidential unde natura ma copleseste ... dupa o ora relax imi aduc aminte ca e zi de lucru si deja a trecut pauza. In graba ma indrept spre firma unde pe drum ma gandesc la un stimulent care sa ma tina treaza in fata calculatorului macar pana la 16.30

14.45: Imi savurez cafeaua si ma gandesc ca abia astept sa merg acasa. Se pare ca astazi imi zboara mintea la orice numai la munca nu.

15.00: Cafeaua is face efectul si cheful de munca ma striga. Un e-mail venit de la un amic ma tine pe loc. Citesc ... ma prapadesc singura de ras ... vi-l trimit si voua sa va distrati putin:

"Cum se transmit mesajele intr-o firma :))

NOTA de la Directorul General catre Directorii Executivi:

"Astazi la ora 11 va fi o eclipsa totala de soare, care va fi observabila timp de doua minute. Avand in vedere ca acesta este un eveniment rar si cu totul deosebit, se permite tuturor angajatilor observarea eclipsei din parcarea firmei intre orele 10:30 si 11:30, unde vom oferi si o scurta explicatie despre dinamica eclipselor. Celor care doresc sa observe eclipsa le vor fi distribuiti ochelari de protectie, la un pret minim."

NOTA de la Directorii Executivi catre Directorii de Directie:

"Astazi între orele 10:30 si 11:30 toti salariatii se vor intalni in parcare. Va urma o eclipsa totala de soare, care va dispare timp de doua minute. In schimbul unei sume minime, se poate proteja vederea cumparand o pereche de ochelari speciali pentru eclipsa. Directorul general va tine o scurta cuvantare, prin care ne va da anumite explicatii. Acest lucru nu se petrece in fiecare zi si este un eveniment foarte important."

NOTA de la unul din Directorii de Directie catre Seful de Serviciu:

"Azi Directorul General va tine o cuvantare despre eclipsa, timp in care va face sa dispara soarele timp de doua minute. Acesta este un lucru care nu se poate vedea in fiecare zi, asa ca toata lumea sa mearga in parcare incepind de pe la 10, pina pe la 11. In schimbul unei mici sume de bani, veti avea ochelari de protectie."

NOTA de la Seful de Serviciu catre Seful de Birou:

"Vreo 10 sau 11 persoane sa mearga in parcare, unde Directorul General va tine o eclipsa de soare timp de doua minute. Acest lucru n-o sa se intimple in fiecare zi si cei care iesiti sa aveti niste bani pregatiti, pentru ca o sa va coste. Si sa aveti ochelarii cu voi."

Seful de Birou catre angajati:

"Cativa dintre cei care poarta ochelari, sa mearga in parcare, ca sa vada cum dispare Directorul General timp de doua minute. Daca vreti ca asta sa se intample zilnic, trebuie sa strangem niste bani !"


15.30: va las...mai am de dat cateva telefoane importante si de pregatit cateva prezentari :)

15.35: va pup

Gabriela

Depresia de Toamna ...

O saptamana putin ciudatica...

o fi depresia de toamna ori alt sindrom de care inca nu am auzit, sau mai bine .. nu vreau sa aud?
Ma intreb cat va dura pentru ca nu am chef sa-mi pierd timpul cu prostii.
Off...ma anunta ca nu se stie.
Poate ca are nevoie de timp?
Timp pentru ce?
Pai...sa se gandeasca laa..laaa...
La ce?
As vrea sa stiu la ce insa cred ca face parte din sindromul de care nu am auzit inca.
Aaaaa...sindroooomul. Aha...asta spune totul..
Bine, bine...si?
Si ce?
Pai si?

Mda...am inteles. O cunosc...e depresia de toamna.

... sau sindromul ala?

Si ca sa fac o pauza ca o voi tine asa pana maine ... cica sa ma apuc sa mai adaug ceva la blog ca sa gasesc un motiv serios care ma va tine departe de invatat.

No bine ... ma pun la net ca doar e timp destul pentru toate. Ma bucur sa gasesc pe cineva la mess cu care pot purta o conversatie ceva mai inteligenta decat cu subconstientul meu. Interesant ... ma bucur sa stiu ca mai sunt cateva genii prin lista care ma inspira. Am mai invatat o lectie. Inchide gura, zambeste si plin de curaj da din pedale ... ca doar asa poti atinge varful. Mda...

Am invatat insa ceva valoros de la o persoana valoroasa mie ;) Thanks! You know who!

E pauza la meci asa ca apare topic-ul “depresia de toamna”. Ii voi da un titlu si voi publica un roman. Pana la aparitie ma evaporez si eu. O vor continua scriitorii generatiei de maine. Poate urmasii mei. ... Mi-am amintit ca am cazut de acord ca urmasii sa fie invatati sa combine inteligentele pentru a lasa urma de o generatie inovatoare care pana la urma vor salva pamantul cand isi vor da seama ca defapt nu mai au ce salva.

Si despre ce vorbeam? Ok .. ca sa va descriu sindromul de toamna.

E primavara. Totul e infloritor, minunat, vreme frumoasa, aer curat .... restul povestii il stiti.
Isi face prezenta toamna. Frunzele ingalbenesc, incep sa cada, copacii raman goi si tristi ... pana la urmatoarea primavara .. nici o speranta.

Acum sa aplicam la experienta mea.

E primavara. (defapt era Iarna). Un nou inceput, experiente noi, lume noua .. sunt in al noualea cer :)
Isi face prezenta toamna (spre iarna .. insa ca sa tina legatura cu depresia) .. e toamna, ma decid pentru un nou inceput. Totul se incheie aici, frunzele cad. Le pun in bagaje si le iau cu mine. Camera ramane goala si trista ... iar eu astept primavara. ... Daaa ... "depresia de toamna".

Egal ... nu are nici o legatura ce scriu insa important e ca e o idiotenie.

Urmeaza doua palme sa ma trezesc. Se termina meciul .. am pierdut ... mai schimb doua vorbe, am facut o promisiune ... ma culc.

Maine voi savura privelistea de toamna :))

P.S.: Daca nu intelegeti ce am vrut sa spun ... nu va faceti griji ... inteligenta voastra e intacta. Nici eu nu voi intelege mane cand voi citi.

"Depresia de toamna" e de vina :))

Noapte buna

Insight of the Day!

"I do not know anyone who has got to the top without hard work. That is the recipe. It will not always get you to the top, but should get you pretty near."

Margaret Thatcher
Former Prime Minister of England