today´s topic: LOVE ... in all its forms


nice ... why not there, where you can´t see it? :)


my drawings ... thinking on something different ... thoughtful!

asking WHY and WHERE from?


imagine ...


art in form of ... what the hell is this?
try to see what I see ;)


look closely ...


I SEE love, there where some can´t ...
what can YOU see?


another kind of smile ... unique

Strainatatea ... un vis implinit ?


Strainatatea, un vis implinit pentru multi … dar cat de implinit? Daca nu am lua aspectul financiar ca si considerent, cat de impliniti sunt romanii in strainatate? Si pana la urma de ce sa nu se ia in considerare acest aspect? Este insa unul decisiv pentru care multi aleg strainatatea? Cred ca si singurul pentru marea majoritate. Si de fapt romanii se stiu doar pe ei, insa nu sunt singurii. Pana si spaniolii, nemtii, italienii ori francezii, ca sa nu fac o insiruire de natii aici, pana si ei cauta alte orizonturi … insa nu atat de mult pentru bani, cat pentru prospecte in cariera.

Si ce ii determina pe ceilalti sa creada, ca si romanii pot lua astfel de decizii, fara neaparata nevoie sa gandeasca prioritar din perspectiva financiara. Ce este atat de absurd pentru romani sa inteleaga acest lucru si sa inceteze a se lamenteaza zilnic de ceea ce cred ca DOAR ei trec prin. Suntem niste plangaciosi si barfitori, ca toate celelalte sunt atrase ca urmare a primelor. Nu poate omul in tara asta sa deschida poarta fara sa stie celalat capat al tarii ce e in curtea lui. E jalnic .. saraci cum suntem (vorba vine), dar cu o gura bogata de numai numai. Ce bine ar fi ca cei care isi pierd energia barfind si lamentand, pe ei si pe ceilalti, s-ar focusa pe ceva ce ii poate ajuta sa aduca un plus de vitalitate in viata proprie.

Scriind acest articol, ma gandesc ca ce m-a inspirat sa il scriu, a fost o intrebare venita ieri de la prietena mea cea mai buna din facultate. Din toate tarile vizitate si cele inca nedescoperite, in care ai alege sa traiesti? O intrebare la care mi-a fost foarte greu sa raspund. Asta deoarece, asa cum tot ea mentiona, am si inceput numaratoarea inversa pentru urmatoarea destinatie. Inca 3 zile si incep o noua aventura, in marea larga a strainatatii. Ca sa raspund la intrebare, la fel cum Raluca deja l-a primit!

Daca as lasa sufletul sa decida, raspunsul la intrebare ar fi Romania. Insa in momentul de fata, ratiunea e mai puternica, ceea ce ma determina sa aleg iar strainatatea. Si ca sa definesc ratiunea, cel mai bun mod de exprimare ar fi descrisa de posibilitatea si dorinta de realizare profesionala si dezvoltare a abilitatilor personale si educationale. Asta este ce ma motiveaza sa aleg acum aceasta directie. Daca as gasi motive pentru care nu descopar aceste lucruri in Romania, ar fi sa incep si eu sa ma lamentez si sa barfesc, sa ma cain, ca toti ceilalti sunt vinovati si ca noi trebuie sa suferim de pe urmele lor. Revin iar la aceeasi afirmatie ca in articolele precedente. Cred ca cei vinovati suntem noi, cei ce ne plangem, deoarece noi le permitem celor de la putere sa isi foloseasca aceasta puterea impotriva noastra. Suntem prea bulversati de emotii si sentimente ca sa punem piciorul in prag si sa ne revoltam ori sa decidem in a ignora rautatea si prostia din jurul nostru … ori foarte multi nici nu o recunosc.

O noua directie, o noua perspectiva. Sunt fericita! Sunt trista! Sunt de toate cate putin … e greu sa-mi impart sentimentele insa fericirea vine si din momentul in care stii ca decizia e pur responsabilitatea ta.

Copenhaga – Danemarca, o noua directie, o noua perspectiva, de data aceasta insa pentru o perioada mai lunga, un loc ce il voi denumi ”acasa”, un loc in care o noua aventura ma asteapta, o noua experienta, o noua viata. E posibil sa crezi ca ”acasa” poate fi un loc strain de tine? Orice este posibil insa tind sa cred ca ”acasa” va ramane mereu Romania, acel orasel micut in care porti toate amintirile frumoase, orasel linistit si simplu.

Strainatatea, o a doua casa pentru multi, o noua casa si pentru mine.

Cu o lacrima de fericire si una de tristete in ochi va las, cititorii mei dragi, si revin cu noi articole in urma experientelor din Danemarca, sper la cat mai frumoase si motivante.

Gabriela

Hobby-ul meu ... "invatatul"

Te-ai gandit vreodata ca poti avea ca hobby invatatul? ... ha ha ar spune unii ... e groaznic ar preciza altii … e imposibil ar barfi multi … e absolut o decizie as spune eu. Imi vine sa rad cand ma gandesc, dar daca as fi facut aceasta afirmatie acum 10 ani as fi fost de acord cu acei ”altii, unii, multi”

Prioritatile ce noi le fixam in viata, ne definesc oarecum personalitatea, insa ma intreb ce este o prioritate? Ce este pentru fiecare o prioritate? Este ceva ce doar fiecare din noi poate defini in felul unic si specific caracterului si personalitatii ce o are. EU o definesc ca pe ceva absolut ce ne defineste in cele din urma si ne transforma in ceea ce vrem sa fim ori alegem sa devenim.

Este bine sa iti stabilesti prioritati? Nu stiu! Cert e ca daca tu decizi ca este bine, atunci aceasta decizie poate fi acceptata astfel. Cred ca colectia de pareri este atat de variata incat e imposibil sa ii multumesti pe toti cu doar una.

Prioritatea mea de a alege diversitatea si tot ce e complicat ma face sa arat putin ciudat in ochii multora din jurul meu. Placerea de a concura cu cei mai buni si a face din imposibil posibil, ma face sa cred ca sunt única in stilul meu de a alege sa fiu astfel. Atitudinea “curcubeu” cum imi place sa o vad, ii face pe cei din jur sa ma inteleaga mai putin. Caracterul mereu in schimbare si crestere, denota incertitudinea celorlalti de a face afirmatii asupra mea. Imprevizibilul combinat cu placutul ma face sa cred ca orice poate fi redefinit si regandit pana in termeni acceptabili ori mai putin intelesi de toti.

Atunci cand traiesti inconjurat de caractere total diferite de ceea ce tu esti ca si persoana, este greu de admis ca esti complet fericit. Tristetea apare atunci cand ii vezi pe ceilalti stresati de deciziile cotidiene ce le au de luat, ori de de frustrarea zilei de maine, cand iti pui intrebari legate de ce va fi maine, peste o saptamana, o luna ori un an. Doar pentru ca nu exista curajul de a vedea ceva frumos in urat, ne face sa ne raportam la cunostintele din trecut, care ne dovedeau ca imposibilul este posibil. Ce suntem noi astazi este ceea ce am proiectat noi acum ceva timp insa pentru unii aceasta afirmatie e greu de acceptat daca ii pui sa se raporteze la experientele prezente si limitarile vizibile de care se lovesc zi de zi.

Am invatat sa credem ca atunci cand esti copil nu stii nimic, nu stii ce esti ori ce vrei sa fi, insa experienta ne invata ca atunci cand devenim adulti uitam complet de cine suntem iar adevarata personalitate se ascunde in spatele greutatilor si problemelor zilnice carora trebuie sa le facem fata. E adevarat ca atunci cand esti adult devii ceea ce altii asteapta de la tine sa devii. Cand esti copil doar ESTI!, fara sa stii pentru cine anume ori ce anume. Esti ceea ce vrei sa fi, orice este permis si posibil.

Istoria se repeta si ceea ce tu ai fost invatat sa fi, inveti la randul tau pe altii sa fie.

Orice experienta ne invata ceva. Daca ne permitem sa primim lectia, poate fi o lectie valoroasa de vreme ce o proiectezi la experienta ta. Insa de multe ori nu o vedem. Nu stim ca este defapt o lectie.

Ieri, la un joc de remi cu doua prietene extraordinare, am descoperit ceva valoros mie si vietii in general. Am invatat ca daca viata e un joc, atunci imi pot proiecta succesele si insuccesele acolo unde vreau sa le proeictez, si daca castig sau nu, tine de mine si de proiectia pe care eu am facut-o inainte de a incepe acel joc. Decizi sa joci cinstit si stii ca rezultatele ti se datoreaza, decizi sa trisezi si stii ca ceea ce esti, esti datorita implicarii altora in deciziile ce tu le iei ori nu. Am proiectat jocul la experientele din viata mea si astfel mi-am dat seama ca, chiar daca pierzi ori castigi, lectia ce o inveti e mai valoroasa decat premiul castigat pentru o runda de joc.

Am proiectat succesul, am castigat runda + o lectie invatata.

Am proiectat incertitudinea, ce a rezultat a fost doar o lectie invatata.

Am proiectat insuccesul, rezultatul a fost proiectia + lectia invatata.

Prin urmare, 3 lectii, un castig si un plus de siguranta in deciziile viitoare, la un viitor joc.

Am fost invatata sa cred ca daca am pierdut sunt un esec, experienta si eu insumi m-am invatat sa cred ca un esec nu este altceva decat o lectie invatata si daca esecul pentru mine e raportat la incercari, asta rezulta ca un set de incercari nu face altceva decat sa-mi ofere siguranta, lectii invatate si experienta, care dupa zeci de incercari, imi proiecteaza succesul. Si daca a fost nevoie de N incercari sa am succes, stiu pentru mine ca SUNT un succes tocmai datorita acelor N incercari.

In viata, poti juca cinstit, poti trisa ori poti poti alege sa eviti jocul. Indiferent de decizia luata, vei fi ceea ce decizi sa fi. Important este sa stii ca indiferent de alegere, ai mereu de castigat ceva. Nimic din ceea ce experimentezi nu trece fara sa inveti ceva … este important sa recunosti lectia si sa o ai in vedere pentru urmatoarea decizie.

Si ca sa revin la inceput. Cand am spus ca invatatul este hobby-ul meu, nu m-am referit doar la informatie acumulata ci si la experienta de viata, la lectiile de viata ce te pot ajuta sa inveti sa cresti!

Tu! ... ai invatat ceva astazi?

"Yesterday is a canceled check: Forget it. Tomorrow is a promissory note: Don't count on it. Today is ready cash: Use it!" Edwin C. Bliss

Mult spor si lectii cat mai multe invatate!

Gabriela

today´s creativity