Posts
Strainatatea, un vis implinit pentru multi … dar cat de implinit? Daca nu am lua aspectul financiar ca si considerent, cat de impliniti sunt romanii in strainatate? Si pana la urma de ce sa nu se ia in considerare acest aspect? Este insa unul decisiv pentru care multi aleg strainatatea? Cred ca si singurul pentru marea majoritate. Si de fapt romanii se stiu doar pe ei, insa nu sunt singurii. Pana si spaniolii, nemtii, italienii ori francezii, ca sa nu fac o insiruire de natii aici, pana si ei cauta alte orizonturi … insa nu atat de mult pentru bani, cat pentru prospecte in cariera.
Si ce ii determina pe ceilalti sa creada, ca si romanii pot lua astfel de decizii, fara neaparata nevoie sa gandeasca prioritar din perspectiva financiara. Ce este atat de absurd pentru romani sa inteleaga acest lucru si sa inceteze a se lamenteaza zilnic de ceea ce cred ca DOAR ei trec prin. Suntem niste plangaciosi si barfitori, ca toate celelalte sunt atrase ca urmare a primelor. Nu poate omul in tara asta sa deschida poarta fara sa stie celalat capat al tarii ce e in curtea lui. E jalnic .. saraci cum suntem (vorba vine), dar cu o gura bogata de numai numai. Ce bine ar fi ca cei care isi pierd energia barfind si lamentand, pe ei si pe ceilalti, s-ar focusa pe ceva ce ii poate ajuta sa aduca un plus de vitalitate in viata proprie.
Scriind acest articol, ma gandesc ca ce m-a inspirat sa il scriu, a fost o intrebare venita ieri de la prietena mea cea mai buna din facultate. Din toate tarile vizitate si cele inca nedescoperite, in care ai alege sa traiesti? O intrebare la care mi-a fost foarte greu sa raspund. Asta deoarece, asa cum tot ea mentiona, am si inceput numaratoarea inversa pentru urmatoarea destinatie. Inca 3 zile si incep o noua aventura, in marea larga a strainatatii. Ca sa raspund la intrebare, la fel cum Raluca deja l-a primit!
Daca as lasa sufletul sa decida, raspunsul la intrebare ar fi Romania. Insa in momentul de fata, ratiunea e mai puternica, ceea ce ma determina sa aleg iar strainatatea. Si ca sa definesc ratiunea, cel mai bun mod de exprimare ar fi descrisa de posibilitatea si dorinta de realizare profesionala si dezvoltare a abilitatilor personale si educationale. Asta este ce ma motiveaza sa aleg acum aceasta directie. Daca as gasi motive pentru care nu descopar aceste lucruri in Romania, ar fi sa incep si eu sa ma lamentez si sa barfesc, sa ma cain, ca toti ceilalti sunt vinovati si ca noi trebuie sa suferim de pe urmele lor. Revin iar la aceeasi afirmatie ca in articolele precedente. Cred ca cei vinovati suntem noi, cei ce ne plangem, deoarece noi le permitem celor de la putere sa isi foloseasca aceasta puterea impotriva noastra. Suntem prea bulversati de emotii si sentimente ca sa punem piciorul in prag si sa ne revoltam ori sa decidem in a ignora rautatea si prostia din jurul nostru … ori foarte multi nici nu o recunosc.
O noua directie, o noua perspectiva. Sunt fericita! Sunt trista! Sunt de toate cate putin … e greu sa-mi impart sentimentele insa fericirea vine si din momentul in care stii ca decizia e pur responsabilitatea ta.
Copenhaga – Danemarca, o noua directie, o noua perspectiva, de data aceasta insa pentru o perioada mai lunga, un loc ce il voi denumi ”acasa”, un loc in care o noua aventura ma asteapta, o noua experienta, o noua viata. E posibil sa crezi ca ”acasa” poate fi un loc strain de tine? Orice este posibil insa tind sa cred ca ”acasa” va ramane mereu Romania, acel orasel micut in care porti toate amintirile frumoase, orasel linistit si simplu. 
Strainatatea, o a doua casa pentru multi, o noua casa si pentru mine.
Cu o lacrima de fericire si una de tristete in ochi va las, cititorii mei dragi, si revin cu noi articole in urma experientelor din Danemarca, sper la cat mai frumoase si motivante.
Gabriela
