Posts
M-am lasat inspirata de un articol citit cateva luni in urma. Am trecut printr-o experienta care m-a facut sa ma intorc la articol sa-l recitesc. E interesant cum unii urmeaza pe altii fara sa stie de ce o fac. De multe ori fac aceeasi greseala...de multe ori ma opresc...gandesc si aleg. Ca sa fiu sincera cu cititorii acestui blog...nu intotdeauna aleg ceea ce-mi convine, nu pentru ca nu as vrea ci pentru ca nu am puterea de convingere ca as putea-o face.
Mai multe experiente repetate insa m-au facut sa inteleg modul meu de gandire si de ce fac anumite alegeri gresite .. doar insa pentru a multumi pe cineva. E incomod sa-i faci pe ceilalti sa se simta jigniti insa e mai rau sa te faci pe tine sa te simti inselata de propria decizie. Astfel am inteles ca cei din jurul meu sunt importanti...insa cum sa-i convingi ca decizia luata e spre binele lor sau a ta chiar daca ei o vad altfel?
Te-ai simtit vreodata responsabil pentru fericirea altei persoane? Atunci cand iti asumi responsabilitatea pentru problemele cuiva, nu faci altceva decat sa ii iei acestei persoane dreptul de a a-si asuma problema. A invata ca orice lucru are o consecinta face parte din capacitatea noastra de a fi adulti si a ne comporta ca atare.
Atunci cand vrei ca cineva sa fie fericit, cel mai bun mod de face asta este sa il ajuti sa mearga pe propriile picioare.
Lasa-l sa aleaga si explica-i de ce ai decis astfel.
Sa-mi urmez drumul si sa aleg .. ma face sa ma simt libera...libertate ce nu e inteleasa de multi insa important e ca o inteleg eu.
Albert Einstein spunea: "E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati"
Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.
Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.
Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost "Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."
In unele cazuri la fel urmam pe cei ce ne invata ceva nu pentru ca am intelege acea invatatura ci pentru ca lucrurile intotdeauna au fost asa...
Cum ar fi insa daca am cere explicatii si sa riscam sa ne urcam dupa banane chiar daca ceilalti nu ar intelege de ce o facem? Ca doar e in defavoarea lor! Unii ar cataloga-o ca fiind egoism! ... Altii insa pura libertate de alegere!
Tu ce ai alege? Tine cont ca alegerea te va cataloga pe tine.
Gabriela
Importanta cuvintelor si intelesul lor ... o lectie invatata :)
De multe ori mi s-a intamplat sa fiu angajata intr-o disputa si pusa in situatia de a-mi apara cu indarjire propria opinie, dar si interlocutorul meu sa procedeze la fel cu parerea lui. Uneori sa intampla ca interlocutorul sa renunte la disputa, alteori eu sau totul sa se sfarseasca cu o cearta, ori cu un sentiment de parere de rau. Dar chiar daca totul se incheie rezonabil, nu inseamna ca am reusit sa imi impun propria idee.
Niciodata nu poti invinge intr-o disputa. Daca pierzi esti invins, dar si daca iesi invingator, tot invins esti.
Daca vei triumfa si ii vei demonstra celuilalt ca argumentele lui sunt incorecte ii vei rani orgoliul, il vei face sa se simta inferior si va detesta triumful tau.
Am invatat ca este mai profitabil sa dau sansa interlocutorului sa-si exprime si punctul lui de vedere, sa-l ascult cu interes, sa nu opun rezistenta, sa nu ma apar continuu. Astfel cad barierele din comunicare si se inalta punti de intelegere.
Oamenii au nevoie sa se simta importanti. Daca sunt contrazisi permanent le dai impresia ca ei nu conteaza, ca nu reprezinta nimic pentru tine.
James Harvey Robinson, in cartea sa The Mind in the Making (Formarea unei opinii), spunea:
Ne surprindem uneori schimbandu-ne parerea fara impotrivire sau emotii puternice, dar daca ni se spune ca am gresit, regretam ca am fost mustrati si ne inchidem portile inimii. Suntem incredibil de nepasatori atunci cand ne formam parerile, dar manifestam o pasiune bolnavicioasa fata de ele atunci cand cineva ne propune sa renuntam la ele. Evident, nu ne sunt dragi parerile, ci respectul de sine care se vede amenintat. Cuvantul “al meu” este cel mai important din treburile omenesti, si insasi luarea lui in consideratie este inceputul intelepciunii. Este la fel de puternic indiferent daca este vorba de cina mea, cainele meu si casa mea, sau tatal meu, tara mea si Dumnezeul meu. Nu ne afecteaza doar remarca referitoare la faptul ca ne-a ramas ceasul in urma, sau ca masina noastra este rablagita, ci suntem ofensati si daca ni se sugereaza ca ar trebui sa ne imbunatatim cunostintele legate de canalele de pe Marte, de pronuntarea cuvantului “Epictet”, de valoarea medicala a salicinului sau de datarea domniei faraonului Saragon I. Preferam sa continuam sa credem in ceea ce am fost obisnuiti sa credem ca este adevarat, iar sentimental trezit atunci cand oricare dintre presupunerile noastre este pusa la indoiala ne indeamna sa recurgem la orice scuza pentru a o mentine. Rezultatul este ca majoritatea asa-numitelor rationamente pe care le formulam constau in aflarea argumentelor in favoarea continuarii credintei in ceea ce stim deja.
Prima noastra reactie la majoritatea lucrurilor pe care le auzim de la ceilalti este o evaluare sau o judecata, mai degraba decat un efort de intelegere. Cand cineva isi exprima un sentiment, o atitudine sau un crez, tendinta noastra imediata este de a cataloga: “corect” sau “stupid”, “anormal”, “ilogic”, “gresit”, “urat”, etc. Rareori ne permitem, sau ne dam voie sa intelegem exact ce inseamna ceea ce spun ceilalti.
Intotdeauna voi avea mult, foarte mult de castigat daca nu intru in dispute cu partenerii de viata sau de afaceri sau cu cei ce ma dusmanesc. Daca nu le spun ca au gresit, daca nu-i provoc, daca le respect parerile, daca invat putina diplomatie.
Cu 2200 de ani inainte de nasterea lui Christos, regele Akhta al Egiptului i-a dat fiului sau un sfat intelept: “Fii diplomat, te va ajuta sa ajungi mai usor la ce ti-ai propus.”
Inca o lectie de viata invatata :) ... o sa dureze? ... pana la urmatoarea confruntare cu siguranta :))
Gabriela
Niciodata nu poti invinge intr-o disputa. Daca pierzi esti invins, dar si daca iesi invingator, tot invins esti.
Daca vei triumfa si ii vei demonstra celuilalt ca argumentele lui sunt incorecte ii vei rani orgoliul, il vei face sa se simta inferior si va detesta triumful tau.
Am invatat ca este mai profitabil sa dau sansa interlocutorului sa-si exprime si punctul lui de vedere, sa-l ascult cu interes, sa nu opun rezistenta, sa nu ma apar continuu. Astfel cad barierele din comunicare si se inalta punti de intelegere.
Oamenii au nevoie sa se simta importanti. Daca sunt contrazisi permanent le dai impresia ca ei nu conteaza, ca nu reprezinta nimic pentru tine.
James Harvey Robinson, in cartea sa The Mind in the Making (Formarea unei opinii), spunea:
Ne surprindem uneori schimbandu-ne parerea fara impotrivire sau emotii puternice, dar daca ni se spune ca am gresit, regretam ca am fost mustrati si ne inchidem portile inimii. Suntem incredibil de nepasatori atunci cand ne formam parerile, dar manifestam o pasiune bolnavicioasa fata de ele atunci cand cineva ne propune sa renuntam la ele. Evident, nu ne sunt dragi parerile, ci respectul de sine care se vede amenintat. Cuvantul “al meu” este cel mai important din treburile omenesti, si insasi luarea lui in consideratie este inceputul intelepciunii. Este la fel de puternic indiferent daca este vorba de cina mea, cainele meu si casa mea, sau tatal meu, tara mea si Dumnezeul meu. Nu ne afecteaza doar remarca referitoare la faptul ca ne-a ramas ceasul in urma, sau ca masina noastra este rablagita, ci suntem ofensati si daca ni se sugereaza ca ar trebui sa ne imbunatatim cunostintele legate de canalele de pe Marte, de pronuntarea cuvantului “Epictet”, de valoarea medicala a salicinului sau de datarea domniei faraonului Saragon I. Preferam sa continuam sa credem in ceea ce am fost obisnuiti sa credem ca este adevarat, iar sentimental trezit atunci cand oricare dintre presupunerile noastre este pusa la indoiala ne indeamna sa recurgem la orice scuza pentru a o mentine. Rezultatul este ca majoritatea asa-numitelor rationamente pe care le formulam constau in aflarea argumentelor in favoarea continuarii credintei in ceea ce stim deja.
Prima noastra reactie la majoritatea lucrurilor pe care le auzim de la ceilalti este o evaluare sau o judecata, mai degraba decat un efort de intelegere. Cand cineva isi exprima un sentiment, o atitudine sau un crez, tendinta noastra imediata este de a cataloga: “corect” sau “stupid”, “anormal”, “ilogic”, “gresit”, “urat”, etc. Rareori ne permitem, sau ne dam voie sa intelegem exact ce inseamna ceea ce spun ceilalti.
Intotdeauna voi avea mult, foarte mult de castigat daca nu intru in dispute cu partenerii de viata sau de afaceri sau cu cei ce ma dusmanesc. Daca nu le spun ca au gresit, daca nu-i provoc, daca le respect parerile, daca invat putina diplomatie.
Cu 2200 de ani inainte de nasterea lui Christos, regele Akhta al Egiptului i-a dat fiului sau un sfat intelept: “Fii diplomat, te va ajuta sa ajungi mai usor la ce ti-ai propus.”
Inca o lectie de viata invatata :) ... o sa dureze? ... pana la urmatoarea confruntare cu siguranta :))
Gabriela
O alta lectie de viata ... "Multumirea cu putin este avere ce nu se termina."
Aceasta este povestea unui autor necunoscut. Educativa...as spune eu :)
Bucuros de pestii pe care-i prinsese în acea zi, un pescar se relaxa pe scaunelul lui, lânga debarcader. Un om bogat, vizitator din afara oraselului, plimbându-se pe acolo si vazându-l pe pescar odihnindu-se, îl întreba:
- Nu e prea devreme pentru relaxare? De ce nu esti la ora asta în larg, la pescuit?
Fara sa se tulbure de faptul ca bogatul nu daduse nici macar buna ziua, pescarul raspunse:
- Am prins cât îmi trebuie pentru astazi... asa ca acum pot sta bucurându-ma de acesta zi frumoasa.
- Dar daca ti-ai folosi acest timp la pescuit, ai putea prinde mai multi pesti, apoi i-ai putea vinde si ai face o gramada de bani, îi spuse bogatul.
- Si apoi? spuse pescarul.
- Pai, spuse bogatul, dupa ce ti-ai aduna destui bani din vânzari, ai putea sa-ti cumperi o barca mai mare care te-ar ajuta sa mergi mai în larg si sa prinzi pesti mai mari. În felul asta ai face si mai multi bani.
- Si apoi? spuse pescarul.
- Apoi ai putea sa-ti cumperi mai multe barci, ai putea prinde mii de pesti, ai putea sa faci mii de dolari si, într-o buna zi sa ajungi bogat ca si mine.
- Si apoi? spuse pescarul.
- Apoi, ai putea pur si simplu doar sa stai si sa te bucuri de viata asa cum fac eu, spuse bogatul.
- Dar omule, grai pescarul, nu tocmai asta fac si eu acum?
Un proverb arab spune ca "Multumirea cu putin este avere ce nu se termina."
Bucuros de pestii pe care-i prinsese în acea zi, un pescar se relaxa pe scaunelul lui, lânga debarcader. Un om bogat, vizitator din afara oraselului, plimbându-se pe acolo si vazându-l pe pescar odihnindu-se, îl întreba:
- Nu e prea devreme pentru relaxare? De ce nu esti la ora asta în larg, la pescuit?
Fara sa se tulbure de faptul ca bogatul nu daduse nici macar buna ziua, pescarul raspunse:
- Am prins cât îmi trebuie pentru astazi... asa ca acum pot sta bucurându-ma de acesta zi frumoasa.
- Dar daca ti-ai folosi acest timp la pescuit, ai putea prinde mai multi pesti, apoi i-ai putea vinde si ai face o gramada de bani, îi spuse bogatul.
- Si apoi? spuse pescarul.
- Pai, spuse bogatul, dupa ce ti-ai aduna destui bani din vânzari, ai putea sa-ti cumperi o barca mai mare care te-ar ajuta sa mergi mai în larg si sa prinzi pesti mai mari. În felul asta ai face si mai multi bani.
- Si apoi? spuse pescarul.
- Apoi ai putea sa-ti cumperi mai multe barci, ai putea prinde mii de pesti, ai putea sa faci mii de dolari si, într-o buna zi sa ajungi bogat ca si mine.
- Si apoi? spuse pescarul.
- Apoi, ai putea pur si simplu doar sa stai si sa te bucuri de viata asa cum fac eu, spuse bogatul.
- Dar omule, grai pescarul, nu tocmai asta fac si eu acum?
Un proverb arab spune ca "Multumirea cu putin este avere ce nu se termina."
Cine suntem noi sa nu fim toate acestea?
Cu ceva timp in urma in cadrul unui discurs, presedintele Nelson Mandela a spus urmatoarele cuvinte: Frica noastra cea mai adanca nu este ca suntem slabi. Frica noastra este ca suntem puternici peste masura. Este vorba de lumina noastra, si nu de intunericul nostru, ceea ce ne inspaimanta. Ne intrebam adesea: "Cine sunt eu ca sa fiu fermecator, talentat si fabulos? De fapt, cine esti tu sa nu fii toate acestea?"
Gandeste-te de doua ori inainte de a-ti afirma ca nu poti face un lucru sau ca nu-l meriti :)
Gabriela
Subscribe to:
Posts (Atom)