Evoluam ... ne schimbam ... uitam ..

Cat de mult contam pe ideea ca odata cu dezvoltarea continua si sistematica a tuturor domeniilor si tehnologiilor, ne dezvoltam si noi in ceea ce poate unii ar numi-o roboti. E un cuvant destul de dur chiar si pentru mine insa privind per ansamblu tind sa cred ca uitam cine suntem si ce menire avem pe acest pamant.

Ne gasim timp din ce in ce mai mult pentru servici, ori alte lucruri ce ne tin ocupati si care nu ne permite sa ne oprim sa gandim, sa analizam .. acordam mai mult timp acelor lucruri ce ne ofera sentimentul ca avansam, crestem, ne dezvoltam. Uitam insa pentru cine ne dezvoltam. Este pentru a demonstra celor din jur ceva? Este doar pentru a supravietui? .. Mai trist este atunci cand incepi sa crezi ca drumul pe care il alegi spre supravietuire, este cel mai bun dintre toate drumurile posibile si incerci sa-l impui si altora .. si astfel ajungem sa cadem in groapa celor care ii trag si pe altii dupa ei in speranta ca stiu sa decida ce e mai bun SI pentru noi.
Cat mai putin timp acordam nevoilor personale, lucrurilor care aduc satisfactie si implinire personala, persoanelor dragi doar pentru ca .. viata e grea, trebuie sa muncim mult si sa suferim … devenim din ce in ce mai deprimati de ce vedem in jurul nostru doar pentru ca pe zi ce trece vedem ceea ce nu ne dorim sa vedem.

Daca cu ceva timp in urma un film romantic avea o semnificatie sentimentala, a sperantei trairii acelui sentiment intr-un viitor apropiat ori o lacrima incarcata de emotii, astazi filmele si jocurile cu lupte si crime devin favorite, .. petrecem mai tot timpul liber in fata calculatorului ori televizorului observand viata perfecta a celor ce-i luam drept model. Speram si iluzionam la un tip de viata similar. Uitam astfel sa ne traim propria viata, preferand sa traim iluziile ce ne aduc doar satisfactia zilei de maine pentru a vedea urmatorul episod din telenovela preferata.
Vizionarea unei telenovele este mai importanta ca o plimbare in aer liber impreuna cu familia in care sa ne povestim propriile experiente oricat de nesemnificative ar fi ele. Trei ore pe o banca in centrul orasului unde mergi sa faci prezenta, sa termini si a doua punga de seminte pe zi si sa faci comentarii la adresa celor ce-ti trec prin fata doar sa pari interesant sunt mult mai semnificative decat lecturarea unei carti.

Uitam cine suntem pentru ca nu ne incumetam sa aflam. Iubim conditionat pentru ca uitam ce inseamna dragostea neconditionata. Inselam deoarece ne e din ce in ce mai greu sa marturisim. Devenim superficiali pentru ca nu avem curajul sa ne uitam in propriul suflet, sa ne ascultam, sa ne marturisim slabiciunile si sa ne intelegem. Televizorul devine prietenul fiecaruia ... cu el nu trebuie sa vorbesti, nu trebuie sa-i marturisesti adevarate sentimente, nu trebuie sa-l intelegi ... Il purtam in sufletul si mintea noastra pentru ca nu cere nimic de la noi decat energie pe care ne permitem sa o platim.

O plimbare romantica intr-un loc linistit va deveni istorie, poate pentru unii este de mult istorie. Uitam sa apreciem adevarata valoare a ceea ce ne inconjoara. Natura este pentru unii ceva ce doar exista ca nu poti scapa de ea (unii chiar reusesc totusi). Ciripitul pasarilor nu se mai fac auzite, o compozitie clasica isi are uitata pana si numele in mintea multora, un sincer TE IUBESC e mai mult un "stii tu..."

Fiecare dintre noi are valorile si principiile dupa care isi conduce aceasta viata. Teoretic, ne straduim sa gasim acele coordonate morale si etice care sa ne permita sa ne simtim bine traind, sa credem ca facem bine ceea ce facem, ca suntem pe drumul cel bun. Sentimentele ce se nasc in urma felului nostru de a gandi si actiona reprezinta reperul nostru principal in viata. Chiar daca altcineva ne atrage atentia ca gresim, atata vreme cat noi avem mai multa incredere in ceea ce simtim noi insine, nimeni nu ne poate forta sa credem altceva. Astazi un sfat de la un parinte ori dascal e mai degraba o critica, pretindem a fi ceea ce vor altii sa fim ori pretindem a fi ceea ce altii sunt. Preferam sa devenim un copy-paste a ceea ce media ne ofera in loc a ne asuma responsabilitatea pentru ceea ce vrem cu adevarat sa devenim.
Evoluam ... ne schimbam ... uitam ..

Intr-un articol citeam: "Suntem curajosi in a ne infiinta propria afacere, riscam sa pierdem milioane de dolari la bursa, dar nu mai suntem dispusi sa ne pierdem inima, investind in relatii de iubire si prietenie."

Cu totii dorim sa ne vedem obiectivele atinse, cu toti dorim realizari incomensurabile, cu totii vream sa avem cat mai mult. Insa cine se intreaba pentru cine? pentru ce? ... stim doar ca vrem insa nu stim cu adevarat de ce.

Tehnologia avansata a secolului in care ne aflam nu ne va oferi raspuns la astfel de intrebari. Singurul loc unde putem gasi raspuns la acel "ce vreau cu adevarat si de ce?" este in noi. Solutia la ceea ce ne macina sufletele nu poate fi gasit decat in noi, in sufletele noastre.

Robotul, oricat de sofisticat, nu va putea fi niciodata un bun psiholog sau un intelept. Pe langa avantajele oferite de aceasta evolutie continua a omenirii am putea sa reintegraram in noi acele sensibilitati la care am renuntat, in speranta ca putem deveni imuni la slabiciunile omenesti. Reintegrarea acestor sensibilitati innobileaza omenirea si ne ofera posibilitatea sa simtim viata si sa o traim asa cum dorim .. plina de curaj, speranta si liniste sufleteasca.

Albert Einstein spunea: "Idealurile care mi-au luminat calea si din cand in cand mi-au dat curaj reinnoit de a intampina viata cu voiosie, au fost bunatatea, frumusetea si adevarul."

Ofera-le sa le gaseasca si altii. Ofera ca sa le gasesti si tu :)

Multa caldura sufleteasca va doresc

Gabriela